Istoria dezvoltării echipamentelor EDI (electrodeionizare) a început odată cu propunerea conceptului în anii 1950, iar aplicarea comercială a fost realizată în 1987. Ulterior s-a răspândit rapid în întreaga lume, devenind tehnologia principală pentru prepararea apei ultrapure.
Apariția conceptuală (anii 1950–1980): Baza teoretică a tehnologiei electrodeionizării (EDI) a fost propusă de cercetătorii americani încă din anii 1950, combinând principiile electrodializei și schimbului de ioni, urmărind realizarea unui proces continuu de desalinizare fără regenerare chimică.
Revoluție comercială (1987): În 1987, Millipore Corporation din Statele Unite a lansat cu succes primul dispozitiv comercial EDI, Ionpure CDI™, marcând intrarea oficială a acestei tehnologii în stadiul de aplicare practică și inaugurând o nouă eră a aplicațiilor industriale.
EDI (Electrodeionization) este un proces de desalinizare prin separare prin membrană care combină organic electrodializa și schimbul de ioni; este o tehnologie înaltă-, ecologică și ecologică. La nivel internațional, peste 3.000 de unități EDI (Electrodeionizare) sunt în prezent în funcțiune, cu o capacitate totală de peste 30.000 m³/h.
În ultimele două decenii, tehnologia EDI a cunoscut o dezvoltare rapidă, găsind aplicații pe scară largă nu numai în proiectele de apă ultrapură din industria electronică și farmaceutică, ci și înlocuind treptat sistemele tradiționale de desalinizare cu pat mixt{0}}în proiectele de demineralizare a centralelor termice chimice, reflectând o actualizare tehnologică ecologică și ecologică.
În viitor, tehnologia EDI este de așteptat să realizeze progrese în reducerea costurilor, adaptabilitate îmbunătățită a apei de alimentare, rezolvarea problemelor de murdărie a membranei și integrarea cu alte tehnologii.
